Viața

Pustie trăsură cu cai veseli grăbiți
Este viața.
Te urci și alergi după vise mărețe,
Nu privești înapoi cît ești tînăr,
Dar unde grăbești,călărețe?

Te strecori după străine cortine
Și joci roluri cu străine destine.
Îmbraci străine costume,
Dar le croiești mereu după tine.

Ești un rob al eternității ,omule,
Nu cetate sau zid reconstruit.
Ești același ca și acum cîteva secole,
Doar că puțin mai grăbit...