Publicat de
zazuka
comentarii (0)
,,Fie pînea cît de rea, tot mai bună-i în țara ta “ , glăsuiește un proverb. Dar cînd ea lipsește, cum poți să-i cunoști gustul ? Și atunci pornești în căutarea unei vieți mai bune...Încotro ?cu cine ?pe mult timp ? cunoști adresa ?...Sînt încă multe întrebări pe care ar trebui să le pună în valiza sa cel care pornește într- acolo,,unde cineva-undeva ,,lovește cu ciocanul și iese banul”.Închizi ochii... și-ți imaginezi lumea așa cum ți-o dorești tu,dar cînd îi deschizi... de acum e prea tîrziu.Din om liber ai devenit sclavul cuiva și ai aflat că ai fost traficat.
Traficul de fiinţe umane este o formă modernă de sclavie şi reprezintă o ameninţare pentru libertatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea şi uneori chiar pentru viaţa celor care îi cad victime.
Nu e un secret pentru nimeni că în Moldova se duce un mod greu de trai.Locuri de muncă sunt puține ,neplătite, iar prețurile mari mușcă , de aceea fiecare a patra persoană este nevoită să emigreze în țările vecine pentru un loc de muncă cît de cît stabil și pentru un salariu cît de cît decent.Toți se gîndesc să părăsească țara pentru a-și crea o nouă viața , care, după părerea lor, ar trebui să fie mult mai bună , de aceea multe persoane cad în plasa traficanților de ființe umane din cauza lipsei de informație.Consider că s-ar reduce cu mult numărul victemelor traficului dacă ar fi mai multă informație referitor la această temă , nu pot să neg că nu se informează lumea despre acest pericol , însă cred că e puțină această informație și ea nu este răspîndită omogen . Persoanele care doresc să părăsească țara în căutarea unor noi locuri de muncă, în primul rînd, trebuie să-și pună această întrebare ( mai ales femeile,care cel mai des cad în plasa traficanților de ființe umane) : De ce sunt aşa de multe locuri de muncă adresate persoanelor din alte ţări? Oare în ţara respectivă nu există nimeni care ar dori acel loc de muncă atât de bine plătit? Un alt mod de prevenire a traficului de ființe umane ar fi să verifice dacă firma care oferă de lucru este înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă în raza căruia îşi are sediul, şi dacă are ca obiect de activitate intermedierile de locuri de muncă. Să fie acceptate doar ofertele care presupun un contract de muncă şi să nu fie luate în considerație promisiunile verbale, chiar dacă ele vin din partea unor persoane „apropiate” (prieteni, rude, colegi). Am ajuns în așa o perioadă de timp în care nu poți avea încredere deplină în nimeni , pentru bani au ajuns să se vîndă frate pe frate , mamă pe fiu și fiu pe mamă.
Se zice că cel mai ușor e de a da sfaturi, cel mai greu e să le respecți. Nu încerc să dau sfaturi , fiindcă aș părea ridicolă în această situație, căci fiecare din noi își dorește o viață căt de căt mai decentă. Vin cu niște gînduri de o tînără de 20 ani, la care am ajuns vizionînd o emisiune la PRO TV Internațional.Un grup de cîteva fete ,inclusiv din Moldova, au fost victemele unor traficanți din Turcia. M-a șocat faptul că ele nu negau faptul că nu s-au informat în detalii înainte de a accepta acel drum. Una din ele chiar a declarat reporterului că pentru ea contează mai mult banii și e gata de a merge la risc.Și atunci la ce îți servesc banii , dacă nu ai libertate în această viață ?Vei sta ca o pasăre într-o colivie de aur și vizitatorii îți vor admira colivia, apostrofîndu-te că o murdărești ?! La vîrsta noastră este cel mai ușor pentru traficanți să intrăm singuri în această colivie de aur,trăgînd chiar și ușa după noi.E bine să fii optimist, dar nu întotdeauna e bine să fii credul cu cei pe care nu-i cunoști și care îți promit că banii îți vor curge gîrlă.Nimic în această lume nu se capătă ușor.Totul cere muncă și răbdare,dar răbdare în sensul că și la noi acasă vom avea o viață mai bună.Țara fără tineri e țara fără vitor.De aceea ar fi bine ca guvernanții să asigure tineretul cu locuri de muncă bine plătite, cu locuri bugetare la universități, ,căci tineretul nostru știe a munci și a studia și atunci traficanților nu le rămîne decît să-și schimbe itinerarul și de ce nu- și ocupația .
Poate la această se și gîndesc toți tinerii noștri cînd lasă în urmă hotarele țării noastre ,în speranța că mîine va fi bine și la noi acasă.
Traficul de fiinţe umane este o formă modernă de sclavie şi reprezintă o ameninţare pentru libertatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea şi uneori chiar pentru viaţa celor care îi cad victime.
Nu e un secret pentru nimeni că în Moldova se duce un mod greu de trai.Locuri de muncă sunt puține ,neplătite, iar prețurile mari mușcă , de aceea fiecare a patra persoană este nevoită să emigreze în țările vecine pentru un loc de muncă cît de cît stabil și pentru un salariu cît de cît decent.Toți se gîndesc să părăsească țara pentru a-și crea o nouă viața , care, după părerea lor, ar trebui să fie mult mai bună , de aceea multe persoane cad în plasa traficanților de ființe umane din cauza lipsei de informație.Consider că s-ar reduce cu mult numărul victemelor traficului dacă ar fi mai multă informație referitor la această temă , nu pot să neg că nu se informează lumea despre acest pericol , însă cred că e puțină această informație și ea nu este răspîndită omogen . Persoanele care doresc să părăsească țara în căutarea unor noi locuri de muncă, în primul rînd, trebuie să-și pună această întrebare ( mai ales femeile,care cel mai des cad în plasa traficanților de ființe umane) : De ce sunt aşa de multe locuri de muncă adresate persoanelor din alte ţări? Oare în ţara respectivă nu există nimeni care ar dori acel loc de muncă atât de bine plătit? Un alt mod de prevenire a traficului de ființe umane ar fi să verifice dacă firma care oferă de lucru este înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă în raza căruia îşi are sediul, şi dacă are ca obiect de activitate intermedierile de locuri de muncă. Să fie acceptate doar ofertele care presupun un contract de muncă şi să nu fie luate în considerație promisiunile verbale, chiar dacă ele vin din partea unor persoane „apropiate” (prieteni, rude, colegi). Am ajuns în așa o perioadă de timp în care nu poți avea încredere deplină în nimeni , pentru bani au ajuns să se vîndă frate pe frate , mamă pe fiu și fiu pe mamă.
Se zice că cel mai ușor e de a da sfaturi, cel mai greu e să le respecți. Nu încerc să dau sfaturi , fiindcă aș părea ridicolă în această situație, căci fiecare din noi își dorește o viață căt de căt mai decentă. Vin cu niște gînduri de o tînără de 20 ani, la care am ajuns vizionînd o emisiune la PRO TV Internațional.Un grup de cîteva fete ,inclusiv din Moldova, au fost victemele unor traficanți din Turcia. M-a șocat faptul că ele nu negau faptul că nu s-au informat în detalii înainte de a accepta acel drum. Una din ele chiar a declarat reporterului că pentru ea contează mai mult banii și e gata de a merge la risc.Și atunci la ce îți servesc banii , dacă nu ai libertate în această viață ?Vei sta ca o pasăre într-o colivie de aur și vizitatorii îți vor admira colivia, apostrofîndu-te că o murdărești ?! La vîrsta noastră este cel mai ușor pentru traficanți să intrăm singuri în această colivie de aur,trăgînd chiar și ușa după noi.E bine să fii optimist, dar nu întotdeauna e bine să fii credul cu cei pe care nu-i cunoști și care îți promit că banii îți vor curge gîrlă.Nimic în această lume nu se capătă ușor.Totul cere muncă și răbdare,dar răbdare în sensul că și la noi acasă vom avea o viață mai bună.Țara fără tineri e țara fără vitor.De aceea ar fi bine ca guvernanții să asigure tineretul cu locuri de muncă bine plătite, cu locuri bugetare la universități, ,căci tineretul nostru știe a munci și a studia și atunci traficanților nu le rămîne decît să-și schimbe itinerarul și de ce nu- și ocupația .
Poate la această se și gîndesc toți tinerii noștri cînd lasă în urmă hotarele țării noastre ,în speranța că mîine va fi bine și la noi acasă.
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
«Trecută prin foc şi prin sabie,
Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor Basarabie,
Eşti patria neamului meu.»
Dumitru Matcovski
Cînd Dumnezeu a împărțit pămîntul ,moldovenii au primti mare și munte,stepă și pădure,rîuri și lacuri.Dumnezeu le-a instalat pe unul dintre cele mai fertile soluri,le-a acoperit cu un soare strălucitor și le-a orînduit să le păzească prin acțiune de pace.
Vieru spunea :” Cine nu şi-a scris istoria cu sângele său, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.”
Moldova … ce ar putea să spună străinii despre ea : o bucată de pămînt rupt de Marea Neagră și aruncată între Romania și Ucraina ; dar și de acest lucru știu puțini din ei . Mă miră mult faptul că mulți din prietenii mei din străinătate nu au auzit niciodată de ea ... e oare chiar atît de mică și neînsemnată ? Chiar eram interesată să văd ce zic ceilalți despre noi , cei ce trăim aici și am intrat pe un site unde am găsit că Comunitățile moldovenilor peste hotare au o imagine de muncitori adaptivi, persoane de încredere și motivate ,deci , totuși moldovenii au o imagine cît de cît pozitivă în ochii celor ce trăiesc în țările vecine . Deși mică după densitatea și săracă după populație și venit , e țara în care locuiesc de 18 ani . Am învățat să o accept așa cum este ea , să văd în ea micul Paris și să mă plimb imaginar pe apele Veneției , să o asemăn cu multe dintre țarile bine dezvoltate și să găsesc chiar părți comune . E țara în care am invățat să vorbesc și să ascult , poate și de aceea mi se pare că limba ei răsună cel mai dulce , aici am cunoscut prima dragoste , poate de aceea cred ca aici locuiesc cele mai frumoase persoane , tot de aici e si mama , de aceea consider că aici trăiesc cei mai buni și mai ospitalieri oameni din lume . Sunt sigură ca nu doar eu cred aceste lucruri ... într-adevăr oameni ospitalieri și gospodari mai iscusiți ca în Moldova nu-s ... Priveliștele frumoase și oamenii omenoși de la noi l-au făcut pe Cantemir să ne descrie atît de frumos țara , să o îmbrace în cuvinte frumoase și să-i scoată în evidență toate bogățiile care i se potrivesc de minune . Moldova deși nu are construcții zgîrîe-nori sau clădiri plănuite de cei mai renumiți arhitecți din lume , ea rămîne un loc pitoresc , cu peisaje de poveste . E normal să vorbim despre locul natal ca despre cel mai de preț loc din lume , chiar dacă suntem constienți de faptul că neajunsurile sunt mult mai multe decît părțile frumoase ... Aici mi-a fost dat să mă nasc și să trăiesc , și nu regret deloc , deoarece e țara mea și poate și de aceea cît am fost mică mi se părea că e țara cea mai perfectă , cu cele mai bune condiții de trai și cu cel mai frumos viitor , poate aveam să continui să cred acest lucru și pînă acum , dacă nu aveam să cunosc tineri din alte țari . Desigur viața lor e mult mai ușoară , deoarece au mai multe condiții de trai și mai multe facilități ăn domeniul studiilor. Orice țară are locuri care sunt rîvnite și visate de oamenii , clădiri care te ademenesc și te cheamă,locuri frumoase în care te visezi cel mai fericit , orașe mari și aglomerate în care ți-ar plăcea să te simți ca acasă . Sinceră să fiu, nu o singură dată m-am gîndit să plec din țară , măcar să-mi fac studiile în altă parte ,și nu din cauza că sunt obsedată de călătorii sau vreau să cunosc alte țări , deși mi-ar plăcea să fac și acest lucru , dar din cauza că aici nu sunt condiții decente de trai ... tinerii noștri sunt nevoiți să înevețe ani de zile amănunțit atîtea materiale , fără să fie întrebați de care vor avea nevoie mai departe , plus la toate, îi așteaptă la sfîrșit de clasa XII examenul de absolvire care pe an ce trece este plănuit tot mai complicat și mai complicat . Locuri bugetare sunt puține , de aceea mulți nu au posibilitatea să urmeze facultatea la care visează , deși în țara natala iau naștere cele mai multe vise , tot aici ele iau și sfîrșit , din cauza că cei de la conducere nu se gîndesc la viitorul tinerilor . De mică visam să mă fac actriță și să ajung pe marile scene ale lumii , dar am fost complet dezamăgită cînd mama m-a impus să renunț la acest vis ,motivînd că o astfel de profesie în Moldova nu are viitor , și într-adevăr ce deosebire mare e între marii noștri actori și actorii din țările vecine ... poți să numeri pe degete actorii din țara noastră și dacă vrei chiar să-i vezi , poți face acest lucru doar la teatru ... dar nici acest lucru nu și-l permit toți ... sigur din cauza banilor . Am impresia că în țara noastră tot se cumpără cu bani , dacă ai bani poți să ajungi undeva ... dacă nu ... îți rămîne să visezi doar , dar am impresia că și visele au început să coste bani . Deși am numai 20 ani , pot să spun că am început să gust din viața cu adevărat , să încep să cunosc adevăratele problemne ... cu toate acestea continui să fiu optimistă să sper și să visez că o să fie și în Moldova odată bine , nu doar din spuse , ci chiar in realitate . Aici a încep totul , mi-am început drumul în viață și de aceea cred ca aici trebuie să mă întorc mereu , deoarce orice punct de plecare are și un punct de întoarcere . Nu știu cum văd țara noastră tinerii de la orașe , eu însă, trăind la sat am început să realizez că într-adevăr în Moldova se duce o viață grea ... aveam atîtea și totuși cîte nu ne-ajung . Populația emigrează din ce în ce mai mult și din acest lucru avem de suferit , tot noi tinerii , pot să spun că chiar în urma acestei emigrări am rămas fără profesor de chimie în clasa a XII ... profesorul anterior a părăsit profesia de profesor pentru un mod de viață mult mai bun , și-a ales să plece în străinătate la un alt tip de muncă , care deși nu este la fel de prestigios, este cu mult mai bine plătit . Alt profesor nu s-a găsit, așa că am fost nevoiți să continuăm anul de studii fără chimie . Și sunt sigură că cazuri de acestea se mai găsesc și în instituțiile școlare de la sat. Oare e chiar atît de greu să creeăm și aici la noi în țară niste condiții mai bune de lucru ? Unde vom ajunge , dacă vom continua să neglijăm acest lucru . Anul viitor am absolvi clasa XII și desigur am ales să fac și studii universitare , dar stau cîteodată și mă gîndesc dacă merită . Cunosc atîțea tineri deștepți de la mine din localitate care, deși au absolvit universitatea cu brio, nu pot să se angajeze la un lucru stabil , sau chiar dacă și au reușit să găsească un serviciu cît de cît decent , salariu este foarte mic , iar cheltuielile foarte mari ... într-adevăr unicul lucru care îți mai rămîne de făcut e să-ți faci bagajele și să te pornești în lumea mare să găsești un mod de supraviețuire . Jalnic , nu ? Aceasta însă este realitatea , un destin pe care ne așteaptă pe toți ,dacă nu vom începe să luăm măsuri în această privință .
Avem atîtea probleme pe care le întîlnim zilnic in plan economic și social și dacă ar fi doar acestea , dar mai este și problema transnistriană , care probabil este și unica pricină din cauză căreia au auzit și celelalte țări despre existenșța noastră .
Visul meu și posibil și al altor tineri de vîrsta mea e ca Moldova să adereze la Uniunea Europeană , cred că astefel multe din probleme noastre se vor reduce , vom avea accesibilitate la o altă lume și cred că astfel vom primi și noi un ajutor care poate va ridice acestă țară la un alt nivel de dezvoltare și la un alt mod de trai... Vom putea să ne simțim bine acasă , astfel tinerii nu vor mai fi nevoiți să emigreze în alte țări în căutarea unor locuri de muncă , astfel va întineri populația acestei țări , și de ce nu- poate se va și mări numărul populției . Sunt sigură că odata ce va adera Moldova la Uniunea Europeană va dispărea problema cu Transnistria , vom fi o țară unită așa cum a fost cîndva,căci nu degeaba scria același Vieru “Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.” Poate vor apărea noi locuri de muncă , se vor deschide noi interprinderi care va duce la dezvoltarea economiei și condiției de trai.Poate va fi respecată în sfîeșit și limba noastră oficială-limba romana,deoarece,, câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. » S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române , și totuși am ajuns în zilele noastre să ne stălmăcim limba vorbind rusa în țara noastră pentru a putea fi înțeleși.
Dar dacă și vom avea norocul să intrăm în Uniunea Europeană nu trebuie să uităm de rădăcini , de tradițiile cu care ne-am născut , și care trebuie să ne uremeze pe tot parcursul vieții , să nu uităm că suntem romani , iar neamul romanesc e sfînt .
Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată... Mică pe hartă , înghesuită între țări mari și dezvoltate , Moldova rămîne a fi țara cu cele mai multe probleme , țara agrară care depinde în foarte mare măsură de țările vecine , dar totuși țara cu cele mai frumoase tradiții și datini . Deoarece este o țară agrară și majoritatea populației se ocupă cu prelucrarea pămîntului în cultura populară tradițională , obiceiurile formează un capitol important , fiindcă întreaga viață a omului , munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații , relațiile cu semenii și cu întruchipările mitologice erau întrețesute cu obiceiuri . În folclorul nostru , unele obiceiuri au păstrat pînă astăzi forme ample de desfășurare , în care vechile ritualuri se îmbină cu acte ceremoniale , cu manifestări spectaculoase .Tradițiile acestei țări împodobită cu probleme rămîn a fi tezaurul cel mai important ,punctul luminos care dau un imbold oamenilor de a trăi bine și frumos .Acestea nu-s vorbe deșarte, deoarece am simțit fumosul tradițional cînd am organizat cu clasa o activitate extracurriculară,, La sat se naște veșnicia ,, Cît frumos există în sufletele noastre !Obiceiurile noastre trezesc omenescul în om. Alergăm dpă modernism și atunci cînd l-am aflat , ne dăm seama că nu sîntem noi înșine fără tradiționalism :fără Eminescu al nostru, fără lirismul lui Druță, fără patriotisml lui Vieru, fără acel plugușor rostit iarna la fereastră, fără acea horă încinsă pe maidanul satului, fără ...
Trebuie să vedem binele și frumosul în tot ceea ce ne înconjoară , să luptăm pentru o viață mai bună și mai frumoasă la noi acasă .Să batem și să cerem și sigur ni se va de deschide . Să facem tot posibilul să arătăm întregii lumi că “ se nasc și la Moldova oameni” .
Datoria noastră de neam e să continuăm să facem ce a făcut pînă acum înaintașii noștri , să vedem binele la noi acasă și să facem așa ca să îl vadă și cei din jurul nostru.Să scoatem răutățile de după colțuri și să semănăm în locul lor iubire .Să reînviem în noi spriritul patriotismului și să-l sprijinim dîrz pe cei patru piloni ai fericirii : NEAM , TRADIȚIE,GRAI ȘI PACE.
Oricît nu ar fi de dulce ademenirea de a ne lua zborul în lumea mare,oricît nu am rîvni să atingem culmile cunoașterii și descoperirii,oricum ne vom întoarce acasă...
“ Și vei tace lung cu mine
Cînd Dumnezeu a împărțit pămîntul ,moldovenii au primti mare și munte,stepă și pădure,rîuri și lacuri.Dumnezeu le-a instalat pe unul dintre cele mai fertile soluri,le-a acoperit cu un soare strălucitor și le-a orînduit să le păzească prin acțiune de pace.
Vieru spunea :” Cine nu şi-a scris istoria cu sângele său, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.”
Moldova … ce ar putea să spună străinii despre ea : o bucată de pămînt rupt de Marea Neagră și aruncată între Romania și Ucraina ; dar și de acest lucru știu puțini din ei . Mă miră mult faptul că mulți din prietenii mei din străinătate nu au auzit niciodată de ea ... e oare chiar atît de mică și neînsemnată ? Chiar eram interesată să văd ce zic ceilalți despre noi , cei ce trăim aici și am intrat pe un site unde am găsit că Comunitățile moldovenilor peste hotare au o imagine de muncitori adaptivi, persoane de încredere și motivate ,deci , totuși moldovenii au o imagine cît de cît pozitivă în ochii celor ce trăiesc în țările vecine . Deși mică după densitatea și săracă după populație și venit , e țara în care locuiesc de 18 ani . Am învățat să o accept așa cum este ea , să văd în ea micul Paris și să mă plimb imaginar pe apele Veneției , să o asemăn cu multe dintre țarile bine dezvoltate și să găsesc chiar părți comune . E țara în care am invățat să vorbesc și să ascult , poate și de aceea mi se pare că limba ei răsună cel mai dulce , aici am cunoscut prima dragoste , poate de aceea cred ca aici locuiesc cele mai frumoase persoane , tot de aici e si mama , de aceea consider că aici trăiesc cei mai buni și mai ospitalieri oameni din lume . Sunt sigură ca nu doar eu cred aceste lucruri ... într-adevăr oameni ospitalieri și gospodari mai iscusiți ca în Moldova nu-s ... Priveliștele frumoase și oamenii omenoși de la noi l-au făcut pe Cantemir să ne descrie atît de frumos țara , să o îmbrace în cuvinte frumoase și să-i scoată în evidență toate bogățiile care i se potrivesc de minune . Moldova deși nu are construcții zgîrîe-nori sau clădiri plănuite de cei mai renumiți arhitecți din lume , ea rămîne un loc pitoresc , cu peisaje de poveste . E normal să vorbim despre locul natal ca despre cel mai de preț loc din lume , chiar dacă suntem constienți de faptul că neajunsurile sunt mult mai multe decît părțile frumoase ... Aici mi-a fost dat să mă nasc și să trăiesc , și nu regret deloc , deoarece e țara mea și poate și de aceea cît am fost mică mi se părea că e țara cea mai perfectă , cu cele mai bune condiții de trai și cu cel mai frumos viitor , poate aveam să continui să cred acest lucru și pînă acum , dacă nu aveam să cunosc tineri din alte țari . Desigur viața lor e mult mai ușoară , deoarece au mai multe condiții de trai și mai multe facilități ăn domeniul studiilor. Orice țară are locuri care sunt rîvnite și visate de oamenii , clădiri care te ademenesc și te cheamă,locuri frumoase în care te visezi cel mai fericit , orașe mari și aglomerate în care ți-ar plăcea să te simți ca acasă . Sinceră să fiu, nu o singură dată m-am gîndit să plec din țară , măcar să-mi fac studiile în altă parte ,și nu din cauza că sunt obsedată de călătorii sau vreau să cunosc alte țări , deși mi-ar plăcea să fac și acest lucru , dar din cauza că aici nu sunt condiții decente de trai ... tinerii noștri sunt nevoiți să înevețe ani de zile amănunțit atîtea materiale , fără să fie întrebați de care vor avea nevoie mai departe , plus la toate, îi așteaptă la sfîrșit de clasa XII examenul de absolvire care pe an ce trece este plănuit tot mai complicat și mai complicat . Locuri bugetare sunt puține , de aceea mulți nu au posibilitatea să urmeze facultatea la care visează , deși în țara natala iau naștere cele mai multe vise , tot aici ele iau și sfîrșit , din cauza că cei de la conducere nu se gîndesc la viitorul tinerilor . De mică visam să mă fac actriță și să ajung pe marile scene ale lumii , dar am fost complet dezamăgită cînd mama m-a impus să renunț la acest vis ,motivînd că o astfel de profesie în Moldova nu are viitor , și într-adevăr ce deosebire mare e între marii noștri actori și actorii din țările vecine ... poți să numeri pe degete actorii din țara noastră și dacă vrei chiar să-i vezi , poți face acest lucru doar la teatru ... dar nici acest lucru nu și-l permit toți ... sigur din cauza banilor . Am impresia că în țara noastră tot se cumpără cu bani , dacă ai bani poți să ajungi undeva ... dacă nu ... îți rămîne să visezi doar , dar am impresia că și visele au început să coste bani . Deși am numai 20 ani , pot să spun că am început să gust din viața cu adevărat , să încep să cunosc adevăratele problemne ... cu toate acestea continui să fiu optimistă să sper și să visez că o să fie și în Moldova odată bine , nu doar din spuse , ci chiar in realitate . Aici a încep totul , mi-am început drumul în viață și de aceea cred ca aici trebuie să mă întorc mereu , deoarce orice punct de plecare are și un punct de întoarcere . Nu știu cum văd țara noastră tinerii de la orașe , eu însă, trăind la sat am început să realizez că într-adevăr în Moldova se duce o viață grea ... aveam atîtea și totuși cîte nu ne-ajung . Populația emigrează din ce în ce mai mult și din acest lucru avem de suferit , tot noi tinerii , pot să spun că chiar în urma acestei emigrări am rămas fără profesor de chimie în clasa a XII ... profesorul anterior a părăsit profesia de profesor pentru un mod de viață mult mai bun , și-a ales să plece în străinătate la un alt tip de muncă , care deși nu este la fel de prestigios, este cu mult mai bine plătit . Alt profesor nu s-a găsit, așa că am fost nevoiți să continuăm anul de studii fără chimie . Și sunt sigură că cazuri de acestea se mai găsesc și în instituțiile școlare de la sat. Oare e chiar atît de greu să creeăm și aici la noi în țară niste condiții mai bune de lucru ? Unde vom ajunge , dacă vom continua să neglijăm acest lucru . Anul viitor am absolvi clasa XII și desigur am ales să fac și studii universitare , dar stau cîteodată și mă gîndesc dacă merită . Cunosc atîțea tineri deștepți de la mine din localitate care, deși au absolvit universitatea cu brio, nu pot să se angajeze la un lucru stabil , sau chiar dacă și au reușit să găsească un serviciu cît de cît decent , salariu este foarte mic , iar cheltuielile foarte mari ... într-adevăr unicul lucru care îți mai rămîne de făcut e să-ți faci bagajele și să te pornești în lumea mare să găsești un mod de supraviețuire . Jalnic , nu ? Aceasta însă este realitatea , un destin pe care ne așteaptă pe toți ,dacă nu vom începe să luăm măsuri în această privință .
Avem atîtea probleme pe care le întîlnim zilnic in plan economic și social și dacă ar fi doar acestea , dar mai este și problema transnistriană , care probabil este și unica pricină din cauză căreia au auzit și celelalte țări despre existenșța noastră .
Visul meu și posibil și al altor tineri de vîrsta mea e ca Moldova să adereze la Uniunea Europeană , cred că astefel multe din probleme noastre se vor reduce , vom avea accesibilitate la o altă lume și cred că astfel vom primi și noi un ajutor care poate va ridice acestă țară la un alt nivel de dezvoltare și la un alt mod de trai... Vom putea să ne simțim bine acasă , astfel tinerii nu vor mai fi nevoiți să emigreze în alte țări în căutarea unor locuri de muncă , astfel va întineri populația acestei țări , și de ce nu- poate se va și mări numărul populției . Sunt sigură că odata ce va adera Moldova la Uniunea Europeană va dispărea problema cu Transnistria , vom fi o țară unită așa cum a fost cîndva,căci nu degeaba scria același Vieru “Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.” Poate vor apărea noi locuri de muncă , se vor deschide noi interprinderi care va duce la dezvoltarea economiei și condiției de trai.Poate va fi respecată în sfîeșit și limba noastră oficială-limba romana,deoarece,, câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. » S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române , și totuși am ajuns în zilele noastre să ne stălmăcim limba vorbind rusa în țara noastră pentru a putea fi înțeleși.
Dar dacă și vom avea norocul să intrăm în Uniunea Europeană nu trebuie să uităm de rădăcini , de tradițiile cu care ne-am născut , și care trebuie să ne uremeze pe tot parcursul vieții , să nu uităm că suntem romani , iar neamul romanesc e sfînt .
Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată... Mică pe hartă , înghesuită între țări mari și dezvoltate , Moldova rămîne a fi țara cu cele mai multe probleme , țara agrară care depinde în foarte mare măsură de țările vecine , dar totuși țara cu cele mai frumoase tradiții și datini . Deoarece este o țară agrară și majoritatea populației se ocupă cu prelucrarea pămîntului în cultura populară tradițională , obiceiurile formează un capitol important , fiindcă întreaga viață a omului , munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații , relațiile cu semenii și cu întruchipările mitologice erau întrețesute cu obiceiuri . În folclorul nostru , unele obiceiuri au păstrat pînă astăzi forme ample de desfășurare , în care vechile ritualuri se îmbină cu acte ceremoniale , cu manifestări spectaculoase .Tradițiile acestei țări împodobită cu probleme rămîn a fi tezaurul cel mai important ,punctul luminos care dau un imbold oamenilor de a trăi bine și frumos .Acestea nu-s vorbe deșarte, deoarece am simțit fumosul tradițional cînd am organizat cu clasa o activitate extracurriculară,, La sat se naște veșnicia ,, Cît frumos există în sufletele noastre !Obiceiurile noastre trezesc omenescul în om. Alergăm dpă modernism și atunci cînd l-am aflat , ne dăm seama că nu sîntem noi înșine fără tradiționalism :fără Eminescu al nostru, fără lirismul lui Druță, fără patriotisml lui Vieru, fără acel plugușor rostit iarna la fereastră, fără acea horă încinsă pe maidanul satului, fără ...
Trebuie să vedem binele și frumosul în tot ceea ce ne înconjoară , să luptăm pentru o viață mai bună și mai frumoasă la noi acasă .Să batem și să cerem și sigur ni se va de deschide . Să facem tot posibilul să arătăm întregii lumi că “ se nasc și la Moldova oameni” .
Datoria noastră de neam e să continuăm să facem ce a făcut pînă acum înaintașii noștri , să vedem binele la noi acasă și să facem așa ca să îl vadă și cei din jurul nostru.Să scoatem răutățile de după colțuri și să semănăm în locul lor iubire .Să reînviem în noi spriritul patriotismului și să-l sprijinim dîrz pe cei patru piloni ai fericirii : NEAM , TRADIȚIE,GRAI ȘI PACE.
Oricît nu ar fi de dulce ademenirea de a ne lua zborul în lumea mare,oricît nu am rîvni să atingem culmile cunoașterii și descoperirii,oricum ne vom întoarce acasă...
“ Și vei tace lung cu mine
Cu văz tulbur și durut,
Casă văduvă și tristă
De pe margine de Prut. »
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Dacă azi te-ai trezit cu forță și fără suferință...
...ai mai mult noroc decît mulți alții
Dacă niciodată nu ai cunoscut pericolele războiului,singurătatea închisorii,foamea...
...ești mai presus de 500 de milioane de persoane din lume
Dacă poți merge la Biserică,la Templu sau să-ți urmezi credința fără a fi persecutat...
... ai mai mult noroc decît 3 milioane de persoane de pe această planetă
Dacă nevoile tale de bază sunt acoperite
...ești mai bogat decît 75% dintre ceilați
Dacă ai ceva economii
...faci parte din cei 10 % din populația prosperă din lumea întreagă
Dacă ți-ai văzut părinții îmbătrînind împreună
...ești un caz puțin obișnuit
Dacă porți un surîs pe chipul tău și ești recunoscător pentru toate...
...ai noroc,pentru că majoritatea oamenilor ar putea-o face dar nu o fac
Dacă poți să ții pe cineva de mînă,să-l îmbrațișezi sau doar să-l bați pe umăr...
...Bucură-te ,niciodată nu te vei simți singur
DACĂ POȚI CITI ACESTE RÎNDURI
...AI MAI MULT NOROC DECÎT 2 MILIARDE DE PERSOANE CARE NU ȘTIU SĂ CITEASCĂ
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
”Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.”
Și e păcat că muritori ne sunt părinții
Noi zbuciumați de soare și de vînt ,
ei luminoși fiind ca sfinții
îi prețuim abia atunci cînd sunt numai pămînt
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
”Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilați se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lunii. Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul încîrnat al petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, ca îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cît se însală crezînd că nu se mai îndragostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lasa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu vine cu batrînețea, ci cu uitarea. Atîtea lucruri am învățat de la voi, oamenii... Am învățat că toata lumea vrea să trăiască pe vîrful muntelui, însă fără să bage de seama ca adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învățat că atunci cînd un nou născut strînge cu pumnul lui micuț, pentru prima oara, degetul părintelui, l-a acăpărat pentru întotdeauna.
Am învățat că um om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci cînd ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atîtea lucruri pe care am putut să le învăț de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci cînd o sa fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod neferecit mor.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești. Dacă aș știi că asta ar fi ultima oară cînd te voi vedea dormind, te-aș țmbrătișa foarte strîns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aș știi că asta ar fi ultima oară cînd te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Dacă aș știi că asta ar fi ultima oară cînd voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o data pînă la infinit. Dacă aș știi că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune "te iubesc"și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gîndul că deja știi.
Întotdeauna există ziua de mîine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămîne, mi-ar face plăcere să-ți spun cît te iubesc, că niciodata te voi uita.
Ziua de mîine nu-i este asigurata nimănui, tînăr sau bătrîn. Azi poate să fie ultima zi cînd îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, întrucît dacă ziua de mîine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua cînd nu ți-ai făcut timp pentru un surîs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cît de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gîndurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și întelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cît de importanti sunt pentru tine. ”
întotdeauna cerem timp ,și neprețuindu-l dăm vina tot pe el...”că e puțin”,”că nu am găsit momentul”,...întotdeauna însă avem destul timp pentru regret...
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
"Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stînga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții
și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris,
să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte
și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai tîrziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amînăm răspunsurile,
avem timp să sfîrîmăm un vis și să-l reînventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Cînd să facem și asta - murim. ”
avem timp pentru toate și toți...pentru noi niciodată nu ne ajunge...
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
”Moare cîte putâțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmînd în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare cîte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare cîte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe « i » în locul unui vîrtej
de emoții,
acele emoții care învața ochii să strălucească,
oftatul să surîdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare cîte puțin cine nu pleacă atunci cînd este nefericit în
lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile
« responsabile ».
Moare cîte puțin cine nu călătorește ;
cine nu citește ;
cine nu ascultă muzică ;
cine nu caută harul din el insuși.
Moare cîte puțin cine-și distruge dragostea ; cine nu se lasă
ajutat.
Moare cîte puțin cine-și petrece zilele plîngîndu-și de mila și
detestînd ploaia care nu mai încetează.
Moare cîte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi
început ;
cine nu întreabă de frica să nu se facă de rîs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea cîte puțin, amintindu-ne întotdeauna că
« a fi viu » cere un efort mult mai mare decît simplul fapt de a
respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire
splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te infierbanți, înfierbîntă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plîngi, plînge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vîrstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-și frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fi fericit, dorește-ti în fiecare zi...”
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
e tăcerea de vină că nu se-aud ecourile,
e de vină ura,ca dragostea e privită ca un mit.
e de vină apusul,că răsăritul întîrzie să apară,
suntem de vină noi,că clipele de fericire le numărăm pe degete...
Publicat de
zazuka
comentarii (1)
și după cum vă spuneam m-am născut ”acasă” în or.Sîngerei,la spital,în sala de naștere ,m-am născut deodată în familie,doctor ginecolo-tăticul meu,moașa-mătușica mea Lenuța și mămica care era în rol de pacientă.Am apărut pe lume în anul lui '90,într-o zi friguroasă de februarie,luni,seara.
Acasă mă aștepta un frate mai mare decît mine cu 4 ani,care din spusele lui mama nu a fost tare încîntat cînd m-a văzut prima dată,cei drept și arătam eu cam prost la vîrsta ceea,cu timpul însă a început să ma iubeasca,chiar a doua zi a încercat să mă hrănească cu torta,mama însă nu l-a lăsat.Și eu Badea te iubesc mult!!!
am crescut și am copilărit mai mult în ograda bunicilor,am avut norocul de cei mai minunați și deoseți bunici.
De cînd mă țin minte am învățat în școala din satul Chișcăreni,satul cel mai drag de pe planeta Pămînt.
Școala primară,gimnaziul și liceul le-am absolvit ”acasă” am avut alături cei mai minunați colegi de clasă alături de care am trăit cele mai frumoase amintiri(jumate din memoria calculatorului e ocupată cu poze și filmulețe făcute cu ei)MI-i dor de voi!!!
Am cunoscut și am avut cei mai de treabă profesori,frumoși la chip și la suflet.Îmi pare rău că așa repede s-au terminat anii de școală(anii care sunt cei mai fumoși)și a trebuit să ne despărțim atunci cînd deabia am început să ne împrietenim și să ne înțelegem unii pe alții.Am avut parte de cea mai înțelegătoare dirigintă,care timp de 8 ani de zile a reușit cu brio să mascheze toate ”nebuniile”noastre astfel încît directorul să nu afle de ele.
De cînd pot merge și mă țin bine pe piciorușe am un tovarăș de drum,care mă susține și mă însoțește peste tot-prietena mea Vicuța.Este cel mai bun prieten,înțelegător,onestă și extraordinar de BUNĂ:) toți cred că suntem verișoare hi hi hi
Marissa este prietena din școală cu care mă rîdeam pîna la orele 16:00,cînd terminat tot lucru ce îl aveam de făcut la Consiliul Local al Copiilor si Tinerilor din Liceu unde activat,și veneam lihnite de foame acasa.uffffîi duc dorul...
și Liduța-varmea cu care,cu toate că e mai mică cu 3 ani decît mine,suntem într-o minte .Ne rîdem și ne nebunim pînă ne dor ”fălcile”.Ele sunt cartea mea de vizita din Moldova:P
Acum sunt studentă anul II la Universitatea ”Ștefan cel Mare”Suceava,specializarea AF
Sinceră să fiu la început uram Suceava,din cauza că îmi doream muult să fiu la Iași,azi am ajuns să o iubesc,datorită străzilor ei curate cu multe-multe flori,luminilor care o face si mai frumoasă și universității în care învăț.
Aici am cunoscut cei mai minunați oameni care mi-au devenit buni prieteni:Ludmila-cretzosul meu,fără de care Suceava și-ar pierde din farmecele ei,deoarece ea e un om minunat,prietenul-unic cu care m-am pornit din MOLDOVA, unic care m-a întîmpinat,Diana,Ștefan,Iulicika,Alexa,Irina,Irina,Irina multe Irine în Suceava:)Valentina,Ines,Marișca,Mircea ,Dima și alte persoane deosebite fără de care căminele C1 și C2 ar părea străine.
Asta a fost pe scurt despre persoanele dragi și apropiate,acum pe scurt despre mine:)
Îmi place să dansez,cu toate că nu prea am tangențe comune cu dansul,cu muzica nici atît,dar uneori îmi terorizez colegile de cameră cu ”talentul” meu muzica.
Admir fluturii și buburuzele și toate insectele inofensive,deoarece sunt simple și frumoase.
Scriu poezii cînd mi-e trist sau mă chinuie muza:)
Îmi place să zambesc și să mă rîd din tot sufletul,cred ca dacă ar conta doar asta,aș fi unicul om nemuritot,dar eu sunt modesta și îmi mai permit și să plînd uneori.
Îmi plac copii(asta am moștenit-o de la mama care e profesoara_profesoară însă nu aș putea să fiu.Stimez și apreciez copii de la orfelinat-sunt cei mai buni copii-ei nu au primit nimi-pe cînd meritau totul!!!
Îmi place să dorm cînd plouă(în genere îmi place să dorm)însă cînd aud stropii de ploaie somnul mi se mare mai dulce și mai relaxant.
Îmi place să călătoresc ,mai ales noapte șă merg în autobuz în orale necunoscute.
Îmi place să merg cu trenul,cu toate că pentru unii acest mijloc de transport este unul obositor,mie îmi place să privesc cu urcă și coboară lumea din el.Odată chiar am avut ocazia sp alerg în uram trenului,a fost vesel...(:
Îmi plac baloanele de săpun,curcubeiele,romanițele și veverițele am impresia că aceste lucruri fac viața noastră mai frumoasă.Admir balerinele și patinajul artistic,ador muzica instrumentală și mirosul de tei primăvara .
Iubesc Moldova și îmi tresare inima cînd aud vorbind despre ea,atunci cînd nu sunt acasă,o iubesc pe mama,fratele ,bunica și tot ce ține de satul meu,iubesc pînă și drumul cu gropile lui cu tot,mai ales atunci cînd vin acasă.
și cam atît,că și asa am scris prea multe :)
Publicat de
zazuka
comentarii (2)
Viața este ca o călătorie cu trenul: urcăm și coborîm des,există accidente,surprize plăcute la unele stații și tristețe adîncă la altele. Atunci cînd ne naștem și urcăm în tren,întîlnim oameni despre care credem,că ne vor însoți pe tot parcursul călătoriei noastre:părinții noștri. Din păcate,adevărul este altfel. Ei coboară la o stație si ne lasă pe noi fără dragoste și atașamentul lor,fără prietenia și compania lor. e drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un rol important în călătoria noastră. Aceștia sunt frații noștri,prietnii noștri și acei oameni minunați pe care îi iubim. Unele dintre aceste persoane care urcă în tren ,privesc călătoria ca o plimbare scurtă. Alții găsesc numai tristeți pe parcursul călătoriei. Și mai există și alții în tren,car sunt permanent prezenți și gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el. Unii lasă în urma lor cînd coboară un dor veșnic... Unii urcă și coboară,și noi abia i-am observat. Ne miră faptul că unii pasageri,pe care îi iubim cel mai mult,se mută în alt vagon și ne lasă singuri în această etapă a călătoriei noastre. Bineînțeles noi nu ne lăsăm opriți și ne străduim să-i găsim si să ne înghesuim să trecem și să ne mutăm în vagonul lor. Din păcate ,uneori nu ne putem așeza lîngă ei,deoarece locul de lîngă ei e deja ocupat. Nu facem nimic,așa este călătoria:plină de provocări,vise,fantezii,speranțe si despărțiri...dar fără întoarcere. Deci ,trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil. Să încercam să ieșim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi,și să căutăm ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei... să ne aducem aminte,că în orice etapă a călătoriei poate exista un tovarăș de-l nostru care să ezite și care probabil are nevoie de înțelegerea noastră. și noi vom șovăi și va exista cineva care să ne înțeleagă. Misterul cel mare al călătoriei este că nu știm cînd vom coborî definitiv din tren și nici cînd vor coborî cei ce călătoresc alături de noi,nici măcar cel care stă pe locul de lînga noi. Cred că o să fiu cuprins de duioșie atunci cînd o să cobor definitv din tren...Ds,cred acest lucru. Despărțirea de cîțiva prieteni pe care i-am întîlnit în timpul călătoriei va fi dureroasă.Va fi intristător sa-i las singur pe cei mai dragi mie. Dar am speranța că odată și odată,va veni gara centrală,și am speranța că am să-i văd sosind,cu bagaje pe care încă nu le-au avut atunci cînd am urcat în tren. Ceea ce mă va face fercit este că am avut si eu partea mea la sporirirea bagajelor lor . Pentru cei ce își continuă călătoria le urez: CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!!!
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Uneori te-aș strînge-n brațe
Și nu te-aș lăsa să pleci
Mi-aș uni sufletul cu tine
pe veci....
Dacă-i sta o zi cu mine
Să m-asculți ,să mă privești,
M-ai cuprinde-n sărutări
Și n-ai mai dori să pleci.
Dacă-i fi c-o răsuflare
Mai aproape,mai atent,
Te-aș topi c-o sărutare
Și te-aș ține strîns la piept.
Dacă-i fi al meu o zi
Chiar departe dacă-i fi
Te-aș privi din depărtări,
Dar de-aproape te-aș iubi.
Dacă-i fi al meu o noapte,
Ai dormi în sărutări.
Ai visa pe nori albaștri
Și-ai zbura spre curcubeu.
Dacă-i fi măcar o umbră
Ce se ține-n urma mea,
Te-aș purta spre țări frumoase
Și te-aș preschimba în stea.
Dacă-i fi un foc sălbatic
Ce în inimă îl port,
Te-aș topi c-o sărutare
Și nu mi-ar păsa deloc.
Dacă-i fi...doar dacă-i fi...
Unde-acum să te găsesc?
Dacă-i fi și tu mai altfel,
Aș putea să te iubesc.
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Pustie trăsură cu cai veseli grăbiți
Este viața.
Te urci și alergi după vise mărețe,
Nu privești înapoi cît ești tînăr,
Dar unde grăbești,călărețe?
Te strecori după străine cortine
Și joci roluri cu străine destine.
Îmbraci străine costume,
Dar le croiești mereu după tine.
Ești un rob al eternității ,omule,
Nu cetate sau zid reconstruit.
Ești același ca și acum cîteva secole,
Doar că puțin mai grăbit...
Este viața.
Te urci și alergi după vise mărețe,
Nu privești înapoi cît ești tînăr,
Dar unde grăbești,călărețe?
Te strecori după străine cortine
Și joci roluri cu străine destine.
Îmbraci străine costume,
Dar le croiești mereu după tine.
Ești un rob al eternității ,omule,
Nu cetate sau zid reconstruit.
Ești același ca și acum cîteva secole,
Doar că puțin mai grăbit...
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Puf de păpădie,galben strop de zi
Se topește-n lună seara asta gri.
Pașii grei apasă pe cărarea goală,
Se întorc acasă sufletele-n seară.
Nu e nimeni-n zare,drumul e pustiu:
Casa este goala,dar de ce nu știu.
Am s-aștept și astăzi,să te-ntorci în prag
Suflet drag și aspru,suflet trist,pribeag.
Am s-aștept la ușă zi de zi să vii
Cu lumin-aprinsă și cu ochi pustii.
Știu că ești departe,știu că asta vrei,
Dar aș vrea-ncă o dată să-ți văd ochii grei.
Aș zbura spre lună,să găsesc tăcerea.
Și-aș culege-n noapte,dulce mîngîiere.
Aș robi minciuna,dulce alinare,
Ce-ai șoptit nesigur tot grăbind plecarea.
Aș minți tăcerea,aș chema trecutul,
Ți-aș întoarce șoapta,ți-aș renaște trupul.
Singur însa glasul mi-l prefac în mit
Și mă las în lună trist și obosit.
Publicat de
zazuka
comentarii (4)
Mi-e dor de tine,mamă,de părul tău bălai
Cum ai putut,tu,oare,uitării să mă dai?
Eu sunt aici ,departe de vise și culori
și mă gîndesc în noapte la tine uneori.
De ce m-ai lăsat ,mamă,căci parcă sunt cuminte?
Eu nu îți cer nimic,doar cîteva cuvinte.
Te rog,mamico dragă,hai,vino și mă ia
Deacum eu sunt mare te pot și ajuta…
cînd
noaptea se coboară,de plîng sau sunt bolnav,
privirea ta-mi apare,dar chipul tău e vag.
Aș vrea ca să te văd din depărtări măcar
Căci ochii tăi, mămico,sunt cel frumos dar.
Am învățat a scrie și-a spune poezii
și rău îmi pare,mamă,că nu vrei să le știi.
Aș vrea și eu acasă,să am și eu bunei
Aș renunța la toate doar pentru ochii tăi.
Mi-a spus mie-o colegă că ești frumoasă și
c-ai bani, mașină,casă și ai și alți copii
să știi,dragă mămică,nimic eu nu doresc
doar să te strîng în brațe să-ți spun că te iubesc”te iubesc..”
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Septembre
Își poartă straile ca pe-o nălucă
Și scutură frunze
și-aromă de nucă
se-atinge de flori-
le face de gheață
și lasă pe dealuri
doar urmă de viață.
Septembre
Seamănă aur prin grîne
Alunecă-n ape
și-n fire de pîine
întuneca zări
grăbește apusu
scarmănă-n vie
și lîna pe fusu’.
Septembrie
Frumos dar trist
Aidoma ultimei piese
A unui artist.
Colindă sihastră
și nebunie
Orchestra de paie
și-o scenă pustie.
Septembre
E vreme ursuză si lumea o știe
O pată de ceară
Pe foi de hîrtie.
Pustiu ,dar frumos
Trist ,dar ursuz
Septembrie
E vremea frumoasa a unui apus...
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Să ma scufund in vise
Să mă arunc pe curcubeu,și-apoi să chem tăcerea
Să bat cloptele speranței ...ș-apoi...ș-apoi să mai rămîn copil...
Nu se seamănă lumina
Lumina se culege din roua dimineței,din razele de soare
Lumina se ascunde în suflet...de acolo poți să furi stropi de lumină.
Ce e lumina?ce e un suflet de copil?
Lumina e calea ce duce spre izbîndă
Copilăria e izbînda oricărei întrebări...păcat e însă că așteptăm amurgul...
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Vara aceasta am avut ocazia să lucrez ca educatoare la tabără ,la prima vedere pare ceva normal,pentru mine a fost o experiență de neuitat,am mai avut ocazia să lucrez ca educatoare la tabără cu vreo 2 ani în urmă,însă anul acesta a fost ceva deosebit...Am avut sub"protecția" mea timp de 20 de zile copii de diferite vîrste,din diferite localitați,cu diferite viziuni asupra lumii și educații.A FOST GREU,dar a fost și frumos.Am învățat diferet categorii de oameni,am cunoscut diferite destine.La tabără la care am lucrat s-au odihnit și 3 copii de la casa de copii,de la un plasament special pentru copii,cu toate că destinul a fost mai dur cu ei decît cu restul,am descoperit în ei suflete deosebite,copii cu ochi curați și cuminți,cu vise neîmplinite și cu dorințe arzătoare ca să cunoască și ei binele...Acești copii mi s-au părut mai desobiți prin simplu motiv că ei știu să prețuiască tot ceea ce ii înconjoară,să se bucure de tot ce li se oferă,și să împartă din puținul ce îl au cu restul,ei știu ce înseamnă să duci lipsa,să îți dorești ceva foarte tare fiind sigur că niciodată nu ai să poți avea ...La fel ,fiind ca educatoare,în aceste 20 de zile,am reușit să îmi fac o mulțime de prieteni de toate vîrstele,să învăț să fiu mai atentă și mai responsabilă,să insuflu spiritul de echipă și de încredere,împreună cu copii cărora le-am fost educatoare am reușit să ne odihnim și să ne simțim bine,mă bucur că anul acesta am avut ocazia să privesc tabăra de odihna sub un alt punct de vedere...
