zazuka

cand pasii tai,tacuti si goi
risipitori de ganduri multe
voi-vor glasul sa-mi auda
tu sa te pierzi in amintiri
demult pierdute

sa ogoiesti suspinul aspru
de-mprejurarile sihastre
sa te sperii
si cand tacerea te cuprinde
sa te imbeti in glasul serii

si-atunci,mai singur ca tacerea
mai alb ca noaptea fara vise
sa te arunci cu o privire
in al trecutului picturi
si chiar de te-or dure apoi ecoii
sa nu te-nduri...

eu ca o stafie rece si ursuza
te voi pastra ca amintirea
unei frumoase naluciri
tu te svideaza c-o naluca
si c-o naluca sa te stii.

apoi de grave inclinatii
te-ai pierde in purtarea mea nebuna
nu intelegi ce as fi dorit sa-ti spun
nu trebuie o suta de cuvinte
e de ajuns si colbul de pe drum
sa-ti spun.