zazuka

Ori de câte ori,iarna ne colindă satele ,sufletul meu vibrează aidoma unei colinde,linistita si tristă așa cum o ascultam la ușă,când eram mică...Am crescut mari,și odată cu creșterea noastră s-au șters puțin câte puțin și frumoasele noastre tradiții de iarna cu care eram obișnuiți să primim acest rece anotimp in casele noastre.
Așteptam cu nerăbdare primii fulgii,ca să fac omuleți de zăradă și să mă dau cu săniuța...iubeam să împodobesc bradul,și acum inima mea tresare de bucurie când așez steluța în vârf de brad.
Asociez iarna cu colindele vechi si frumoase pe care mi le cânta bunelu:

"Afară ninge liniștit și-n casă arde focul,
iar noi pe lânga mama stând demult uitarăm jocul,
demult și patul e făcut,dar cine să se culce
când mama spune de Iisus cu glasul rar și dulce,
Cum s-a născut Iisus in frig,în ieslea cea săracă
Și boi cum încet suflau căldură ca sa-i facă..."

...bunelul nu mai e ...și nici frumoasa colindă în original ,cum mi-o cânta el nu o mai gasesc,toate sunt modificate și remixate...
La fel ,iarna era asociata cu colinda "Galbenă Gutuie "

"Galbenă gutuie dulce,amăruie
Lampă la fereastră toată viața noastră
Galbenă gutuie dulce,amăruie
Lampă la fereastră toată viața noastră
Când eram copil acasă
Și Crăciunu`l așteptam
Era bucuria mare
Noi copii ne adunam
Galbenă gutuie dulce,amăruie
Lampă la fereastră toată viața noastră
Galbenă gutuie dulce,amăruie
Lampă la fereastră toată viața noastră
Mi`a pus mama la fereastră
În odaia de la drum
O gutuie`ngălbenită
S`o păstrez pentru Ajun
Galbenă gutuie dulce,amăruie
Lampă la fereastră toată viața noastră
Luxul mamei cel mai mare
Când copii ne adunam
Era pâinea de pe masă
Și gutuia de la geam
Galbenă gutuie dulce,amăruie
Lampă la fereastră
Toată viața noastră"

Iarna era timpul când făceam fulgi din hârtie și ghirlande pentru brad,când învățam dansuri și colinde pentru "Matineul de Anul NOU",îmi aduc și acum bine aminte cum am dansat primul dans:

"Câte doi,Câte doi
Hai la hora noastră,
Hai băieți să facem roată
Neamul să trăiasca.
De cănd e lumea-lume,
De neam mi-e dor mereu
c-așa sunt moldovenii
Lăsați de Dumnezeu.
câte doi,Câte doi
Hai la hora noastră
Hai băieți să facem roată
Neamul să traiască.
Cu încălțari de lână
Și cu căciuli pe cap,
Noi nu știam ce-i frigul
Pe vreme de iernat.
Câte doi,câte doi
Hai la hora noastră
Hai băieți să facem roată
Neamul să traiască...."

Aveam atâtea emoții plăcute ...La fel un cântec pe care nu l-am mai auzit demult ,dar pe care îl cântam foarte des la școala era Hulubul:

"S-a deschis fereastra
Ca o rană veche
Mama ne aşteaptă
Nopţi întregi de veghe
Să venim acasă
şi măcar o dată
Să mai stăm la masă
Aşezaţi grămadă
Să venim acasă
şi măcar o dată
Să mai stăm la masă
Aşezaţi grămadă
Pe deasupra porţii
Se iţesc salcâmii
şi în miezul nopţii
Amiroase-a pâine
Rumenă şi caldă
Mama noastră coace
Din făină albă
Un hulub de pace
şi îi zice: Du-te
Prin străini departe
De-mi păzeşte puii
De război şi moarte
Să le meargă-n toate
Toate să le iasă
şi de-o fi să poată
Să mai vină acasă
Să le meargă-n toate
Toate să le iasă
şi de-o fi să poată
Să mai vină acasă
şi hulubul zboară
Alb ca dorul mamei
Pe la toţi coboară
şi pe toţi ne cheamă
Poate că s-o face
Pace-n toată lumea
Dacă mama-şi coace
Sâmbăta hulubii
Poate că s-o face
Pace-n toată lumea
Dacă mama-şi coace
Sâmbăta hulubii."

Și acum spiritul sărbătorilor de iarnă este viu și așteptat,păcat doar că multe din tradițiile vechi nu s-au mai păstrat...