Publicat de
zazuka
comentarii (0)
"Tu cred că m-ai uitat
Copilăria mea
Dar eu cât voi trăi
Nicicând te voi uita”
Frumoasă,senină ca o rază de lumină,inocentă și curată,copilăria rămîne vîrsta care seamănă regrete,odată cu desfacerea farmecului ei.
Ea nevinovată,noi curioși am lăsat-o să plece,așteptînd să ajungem mai repede maturi,neștiind că grijili maturității o să le cunoaștem toată viață,însă farmecul copilăriei nu se poate retrăi.
Am fi pierdut-o pe ulița copilării,într-o sală de clasă,într-un ungher al casei părintești...și am pierdut-o...o mai găsim prin poze vechi,prin amintiri frumoase și orfane,prin ochii mamei cei cuminți,pe buzele bunicilor...
S-a strecurat pe nevăzute,s-o fi lipit de-un puf de păpădie,sau a zburat spre cer cu baloanele de săpun,s-o fi supărat cînd a certat-o mama,sau poate s-o fi stinjenit de primul sărut...oricum,ea,copilăria,rămine dulcea amintire a primilor pași făcuți,a primului zîmbet,a primului cuvînt rostit,a primului dor...
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Deși pămîntul se-nvîrtește
eu m-am născut acasă,
aici și soarele-i mai cald
și zarea-i mai albastră.
Aici pe-un petic de pămînt
Încape-o lume întreagă,
Aici și vîntul e mai blînd
și noapte e mai albă.
Aici mi-e dragă valea morii
Și răsăritul zorilor în mai
Aici se-ntorc cu drag cocorii
Și lanurile roagă să mai stai.
Aici doinește floarea tinereții
Și horele sunt vesele la sat
Aici renaște roua dimineții
Iar grîul este verde și curat.
Aici pădurea-i creastă de ogoare
Și apele se varsă în fîntini,
Aici mă doare fiecare floare
Căci ramura se ține-n rădăcini.
Aici și soarele mai sus lucește
Iar viața-mi pare dulce și frumoasă
Cu toate că pămîntul se-nvîrtește
Ce bine e că ne năștem ACASĂ.
eu m-am născut acasă,
aici și soarele-i mai cald
și zarea-i mai albastră.
Aici pe-un petic de pămînt
Încape-o lume întreagă,
Aici și vîntul e mai blînd
și noapte e mai albă.
Aici mi-e dragă valea morii
Și răsăritul zorilor în mai
Aici se-ntorc cu drag cocorii
Și lanurile roagă să mai stai.
Aici doinește floarea tinereții
Și horele sunt vesele la sat
Aici renaște roua dimineții
Iar grîul este verde și curat.
Aici pădurea-i creastă de ogoare
Și apele se varsă în fîntini,
Aici mă doare fiecare floare
Căci ramura se ține-n rădăcini.
Aici și soarele mai sus lucește
Iar viața-mi pare dulce și frumoasă
Cu toate că pămîntul se-nvîrtește
Ce bine e că ne năștem ACASĂ.
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
m-ai fi pierdut cîndva într-o tăcere,
într-un bătrîn și nevorbit cuvînt,
îmi împroșcai cu pietre în durere
și cu noroi ,în suflet și în gînd.
m-ai fi pierdut în șoaptă,în regrete
în pași domoli și obosiți de drum
tu îmi rădeai în față,și-n durere
și-ai omorît seninul cu un fum.
credeai că din noroi și din durere
nu iese flori atunci cînd plîngi și suferi
Însă nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi
pot să mai apară la vedere- frumoșii nuferi.
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
și rece...și plouă...
și picură rouă
și ploaia răceste cîmpia
și zarea mai neagră pictează hîrtia
și inima își micșorează pulsul
și-apare grăbit apusul
și-i amar de trist
și rece...
și plouă...
Publicat de
zazuka
comentarii (0)
Busuioc la naștere,
Busuioc la moarte,
Floare de tristețe,
Floare de noroc...
Viața noastră toată,
Doamne, cum încape
Între două fire
Mici de busuioc!
