«Trecută prin foc şi prin sabie,
Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor Basarabie,
Eşti patria neamului meu.»
Dumitru Matcovski
Cînd Dumnezeu a împărțit pămîntul ,moldovenii au primti mare și munte,stepă și pădure,rîuri și lacuri.Dumnezeu le-a instalat pe unul dintre cele mai fertile soluri,le-a acoperit cu un soare strălucitor și le-a orînduit să le păzească prin acțiune de pace.
Vieru spunea :” Cine nu şi-a scris istoria cu sângele său, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.”
Moldova … ce ar putea să spună străinii despre ea : o bucată de pămînt rupt de Marea Neagră și aruncată între Romania și Ucraina ; dar și de acest lucru știu puțini din ei . Mă miră mult faptul că mulți din prietenii mei din străinătate nu au auzit niciodată de ea ... e oare chiar atît de mică și neînsemnată ? Chiar eram interesată să văd ce zic ceilalți despre noi , cei ce trăim aici și am intrat pe un site unde am găsit că Comunitățile moldovenilor peste hotare au o imagine de muncitori adaptivi, persoane de încredere și motivate ,deci , totuși moldovenii au o imagine cît de cît pozitivă în ochii celor ce trăiesc în țările vecine . Deși mică după densitatea și săracă după populație și venit , e țara în care locuiesc de 18 ani . Am învățat să o accept așa cum este ea , să văd în ea micul Paris și să mă plimb imaginar pe apele Veneției , să o asemăn cu multe dintre țarile bine dezvoltate și să găsesc chiar părți comune . E țara în care am invățat să vorbesc și să ascult , poate și de aceea mi se pare că limba ei răsună cel mai dulce , aici am cunoscut prima dragoste , poate de aceea cred ca aici locuiesc cele mai frumoase persoane , tot de aici e si mama , de aceea consider că aici trăiesc cei mai buni și mai ospitalieri oameni din lume . Sunt sigură ca nu doar eu cred aceste lucruri ... într-adevăr oameni ospitalieri și gospodari mai iscusiți ca în Moldova nu-s ... Priveliștele frumoase și oamenii omenoși de la noi l-au făcut pe Cantemir să ne descrie atît de frumos țara , să o îmbrace în cuvinte frumoase și să-i scoată în evidență toate bogățiile care i se potrivesc de minune . Moldova deși nu are construcții zgîrîe-nori sau clădiri plănuite de cei mai renumiți arhitecți din lume , ea rămîne un loc pitoresc , cu peisaje de poveste . E normal să vorbim despre locul natal ca despre cel mai de preț loc din lume , chiar dacă suntem constienți de faptul că neajunsurile sunt mult mai multe decît părțile frumoase ... Aici mi-a fost dat să mă nasc și să trăiesc , și nu regret deloc , deoarece e țara mea și poate și de aceea cît am fost mică mi se părea că e țara cea mai perfectă , cu cele mai bune condiții de trai și cu cel mai frumos viitor , poate aveam să continui să cred acest lucru și pînă acum , dacă nu aveam să cunosc tineri din alte țari . Desigur viața lor e mult mai ușoară , deoarece au mai multe condiții de trai și mai multe facilități ăn domeniul studiilor. Orice țară are locuri care sunt rîvnite și visate de oamenii , clădiri care te ademenesc și te cheamă,locuri frumoase în care te visezi cel mai fericit , orașe mari și aglomerate în care ți-ar plăcea să te simți ca acasă . Sinceră să fiu, nu o singură dată m-am gîndit să plec din țară , măcar să-mi fac studiile în altă parte ,și nu din cauza că sunt obsedată de călătorii sau vreau să cunosc alte țări , deși mi-ar plăcea să fac și acest lucru , dar din cauza că aici nu sunt condiții decente de trai ... tinerii noștri sunt nevoiți să înevețe ani de zile amănunțit atîtea materiale , fără să fie întrebați de care vor avea nevoie mai departe , plus la toate, îi așteaptă la sfîrșit de clasa XII examenul de absolvire care pe an ce trece este plănuit tot mai complicat și mai complicat . Locuri bugetare sunt puține , de aceea mulți nu au posibilitatea să urmeze facultatea la care visează , deși în țara natala iau naștere cele mai multe vise , tot aici ele iau și sfîrșit , din cauza că cei de la conducere nu se gîndesc la viitorul tinerilor . De mică visam să mă fac actriță și să ajung pe marile scene ale lumii , dar am fost complet dezamăgită cînd mama m-a impus să renunț la acest vis ,motivînd că o astfel de profesie în Moldova nu are viitor , și într-adevăr ce deosebire mare e între marii noștri actori și actorii din țările vecine ... poți să numeri pe degete actorii din țara noastră și dacă vrei chiar să-i vezi , poți face acest lucru doar la teatru ... dar nici acest lucru nu și-l permit toți ... sigur din cauza banilor . Am impresia că în țara noastră tot se cumpără cu bani , dacă ai bani poți să ajungi undeva ... dacă nu ... îți rămîne să visezi doar , dar am impresia că și visele au început să coste bani . Deși am numai 20 ani , pot să spun că am început să gust din viața cu adevărat , să încep să cunosc adevăratele problemne ... cu toate acestea continui să fiu optimistă să sper și să visez că o să fie și în Moldova odată bine , nu doar din spuse , ci chiar in realitate . Aici a încep totul , mi-am început drumul în viață și de aceea cred ca aici trebuie să mă întorc mereu , deoarce orice punct de plecare are și un punct de întoarcere . Nu știu cum văd țara noastră tinerii de la orașe , eu însă, trăind la sat am început să realizez că într-adevăr în Moldova se duce o viață grea ... aveam atîtea și totuși cîte nu ne-ajung . Populația emigrează din ce în ce mai mult și din acest lucru avem de suferit , tot noi tinerii , pot să spun că chiar în urma acestei emigrări am rămas fără profesor de chimie în clasa a XII ... profesorul anterior a părăsit profesia de profesor pentru un mod de viață mult mai bun , și-a ales să plece în străinătate la un alt tip de muncă , care deși nu este la fel de prestigios, este cu mult mai bine plătit . Alt profesor nu s-a găsit, așa că am fost nevoiți să continuăm anul de studii fără chimie . Și sunt sigură că cazuri de acestea se mai găsesc și în instituțiile școlare de la sat. Oare e chiar atît de greu să creeăm și aici la noi în țară niste condiții mai bune de lucru ? Unde vom ajunge , dacă vom continua să neglijăm acest lucru . Anul viitor am absolvi clasa XII și desigur am ales să fac și studii universitare , dar stau cîteodată și mă gîndesc dacă merită . Cunosc atîțea tineri deștepți de la mine din localitate care, deși au absolvit universitatea cu brio, nu pot să se angajeze la un lucru stabil , sau chiar dacă și au reușit să găsească un serviciu cît de cît decent , salariu este foarte mic , iar cheltuielile foarte mari ... într-adevăr unicul lucru care îți mai rămîne de făcut e să-ți faci bagajele și să te pornești în lumea mare să găsești un mod de supraviețuire . Jalnic , nu ? Aceasta însă este realitatea , un destin pe care ne așteaptă pe toți ,dacă nu vom începe să luăm măsuri în această privință .
Avem atîtea probleme pe care le întîlnim zilnic in plan economic și social și dacă ar fi doar acestea , dar mai este și problema transnistriană , care probabil este și unica pricină din cauză căreia au auzit și celelalte țări despre existenșța noastră .
Visul meu și posibil și al altor tineri de vîrsta mea e ca Moldova să adereze la Uniunea Europeană , cred că astefel multe din probleme noastre se vor reduce , vom avea accesibilitate la o altă lume și cred că astfel vom primi și noi un ajutor care poate va ridice acestă țară la un alt nivel de dezvoltare și la un alt mod de trai... Vom putea să ne simțim bine acasă , astfel tinerii nu vor mai fi nevoiți să emigreze în alte țări în căutarea unor locuri de muncă , astfel va întineri populația acestei țări , și de ce nu- poate se va și mări numărul populției . Sunt sigură că odata ce va adera Moldova la Uniunea Europeană va dispărea problema cu Transnistria , vom fi o țară unită așa cum a fost cîndva,căci nu degeaba scria același Vieru “Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.” Poate vor apărea noi locuri de muncă , se vor deschide noi interprinderi care va duce la dezvoltarea economiei și condiției de trai.Poate va fi respecată în sfîeșit și limba noastră oficială-limba romana,deoarece,, câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. » S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române , și totuși am ajuns în zilele noastre să ne stălmăcim limba vorbind rusa în țara noastră pentru a putea fi înțeleși.
Dar dacă și vom avea norocul să intrăm în Uniunea Europeană nu trebuie să uităm de rădăcini , de tradițiile cu care ne-am născut , și care trebuie să ne uremeze pe tot parcursul vieții , să nu uităm că suntem romani , iar neamul romanesc e sfînt .
Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată... Mică pe hartă , înghesuită între țări mari și dezvoltate , Moldova rămîne a fi țara cu cele mai multe probleme , țara agrară care depinde în foarte mare măsură de țările vecine , dar totuși țara cu cele mai frumoase tradiții și datini . Deoarece este o țară agrară și majoritatea populației se ocupă cu prelucrarea pămîntului în cultura populară tradițională , obiceiurile formează un capitol important , fiindcă întreaga viață a omului , munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații , relațiile cu semenii și cu întruchipările mitologice erau întrețesute cu obiceiuri . În folclorul nostru , unele obiceiuri au păstrat pînă astăzi forme ample de desfășurare , în care vechile ritualuri se îmbină cu acte ceremoniale , cu manifestări spectaculoase .Tradițiile acestei țări împodobită cu probleme rămîn a fi tezaurul cel mai important ,punctul luminos care dau un imbold oamenilor de a trăi bine și frumos .Acestea nu-s vorbe deșarte, deoarece am simțit fumosul tradițional cînd am organizat cu clasa o activitate extracurriculară,, La sat se naște veșnicia ,, Cît frumos există în sufletele noastre !Obiceiurile noastre trezesc omenescul în om. Alergăm dpă modernism și atunci cînd l-am aflat , ne dăm seama că nu sîntem noi înșine fără tradiționalism :fără Eminescu al nostru, fără lirismul lui Druță, fără patriotisml lui Vieru, fără acel plugușor rostit iarna la fereastră, fără acea horă încinsă pe maidanul satului, fără ...
Trebuie să vedem binele și frumosul în tot ceea ce ne înconjoară , să luptăm pentru o viață mai bună și mai frumoasă la noi acasă .Să batem și să cerem și sigur ni se va de deschide . Să facem tot posibilul să arătăm întregii lumi că “ se nasc și la Moldova oameni” .
Datoria noastră de neam e să continuăm să facem ce a făcut pînă acum înaintașii noștri , să vedem binele la noi acasă și să facem așa ca să îl vadă și cei din jurul nostru.Să scoatem răutățile de după colțuri și să semănăm în locul lor iubire .Să reînviem în noi spriritul patriotismului și să-l sprijinim dîrz pe cei patru piloni ai fericirii : NEAM , TRADIȚIE,GRAI ȘI PACE.
Oricît nu ar fi de dulce ademenirea de a ne lua zborul în lumea mare,oricît nu am rîvni să atingem culmile cunoașterii și descoperirii,oricum ne vom întoarce acasă...
“ Și vei tace lung cu mine
Cînd Dumnezeu a împărțit pămîntul ,moldovenii au primti mare și munte,stepă și pădure,rîuri și lacuri.Dumnezeu le-a instalat pe unul dintre cele mai fertile soluri,le-a acoperit cu un soare strălucitor și le-a orînduit să le păzească prin acțiune de pace.
Vieru spunea :” Cine nu şi-a scris istoria cu sângele său, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.”
Moldova … ce ar putea să spună străinii despre ea : o bucată de pămînt rupt de Marea Neagră și aruncată între Romania și Ucraina ; dar și de acest lucru știu puțini din ei . Mă miră mult faptul că mulți din prietenii mei din străinătate nu au auzit niciodată de ea ... e oare chiar atît de mică și neînsemnată ? Chiar eram interesată să văd ce zic ceilalți despre noi , cei ce trăim aici și am intrat pe un site unde am găsit că Comunitățile moldovenilor peste hotare au o imagine de muncitori adaptivi, persoane de încredere și motivate ,deci , totuși moldovenii au o imagine cît de cît pozitivă în ochii celor ce trăiesc în țările vecine . Deși mică după densitatea și săracă după populație și venit , e țara în care locuiesc de 18 ani . Am învățat să o accept așa cum este ea , să văd în ea micul Paris și să mă plimb imaginar pe apele Veneției , să o asemăn cu multe dintre țarile bine dezvoltate și să găsesc chiar părți comune . E țara în care am invățat să vorbesc și să ascult , poate și de aceea mi se pare că limba ei răsună cel mai dulce , aici am cunoscut prima dragoste , poate de aceea cred ca aici locuiesc cele mai frumoase persoane , tot de aici e si mama , de aceea consider că aici trăiesc cei mai buni și mai ospitalieri oameni din lume . Sunt sigură ca nu doar eu cred aceste lucruri ... într-adevăr oameni ospitalieri și gospodari mai iscusiți ca în Moldova nu-s ... Priveliștele frumoase și oamenii omenoși de la noi l-au făcut pe Cantemir să ne descrie atît de frumos țara , să o îmbrace în cuvinte frumoase și să-i scoată în evidență toate bogățiile care i se potrivesc de minune . Moldova deși nu are construcții zgîrîe-nori sau clădiri plănuite de cei mai renumiți arhitecți din lume , ea rămîne un loc pitoresc , cu peisaje de poveste . E normal să vorbim despre locul natal ca despre cel mai de preț loc din lume , chiar dacă suntem constienți de faptul că neajunsurile sunt mult mai multe decît părțile frumoase ... Aici mi-a fost dat să mă nasc și să trăiesc , și nu regret deloc , deoarece e țara mea și poate și de aceea cît am fost mică mi se părea că e țara cea mai perfectă , cu cele mai bune condiții de trai și cu cel mai frumos viitor , poate aveam să continui să cred acest lucru și pînă acum , dacă nu aveam să cunosc tineri din alte țari . Desigur viața lor e mult mai ușoară , deoarece au mai multe condiții de trai și mai multe facilități ăn domeniul studiilor. Orice țară are locuri care sunt rîvnite și visate de oamenii , clădiri care te ademenesc și te cheamă,locuri frumoase în care te visezi cel mai fericit , orașe mari și aglomerate în care ți-ar plăcea să te simți ca acasă . Sinceră să fiu, nu o singură dată m-am gîndit să plec din țară , măcar să-mi fac studiile în altă parte ,și nu din cauza că sunt obsedată de călătorii sau vreau să cunosc alte țări , deși mi-ar plăcea să fac și acest lucru , dar din cauza că aici nu sunt condiții decente de trai ... tinerii noștri sunt nevoiți să înevețe ani de zile amănunțit atîtea materiale , fără să fie întrebați de care vor avea nevoie mai departe , plus la toate, îi așteaptă la sfîrșit de clasa XII examenul de absolvire care pe an ce trece este plănuit tot mai complicat și mai complicat . Locuri bugetare sunt puține , de aceea mulți nu au posibilitatea să urmeze facultatea la care visează , deși în țara natala iau naștere cele mai multe vise , tot aici ele iau și sfîrșit , din cauza că cei de la conducere nu se gîndesc la viitorul tinerilor . De mică visam să mă fac actriță și să ajung pe marile scene ale lumii , dar am fost complet dezamăgită cînd mama m-a impus să renunț la acest vis ,motivînd că o astfel de profesie în Moldova nu are viitor , și într-adevăr ce deosebire mare e între marii noștri actori și actorii din țările vecine ... poți să numeri pe degete actorii din țara noastră și dacă vrei chiar să-i vezi , poți face acest lucru doar la teatru ... dar nici acest lucru nu și-l permit toți ... sigur din cauza banilor . Am impresia că în țara noastră tot se cumpără cu bani , dacă ai bani poți să ajungi undeva ... dacă nu ... îți rămîne să visezi doar , dar am impresia că și visele au început să coste bani . Deși am numai 20 ani , pot să spun că am început să gust din viața cu adevărat , să încep să cunosc adevăratele problemne ... cu toate acestea continui să fiu optimistă să sper și să visez că o să fie și în Moldova odată bine , nu doar din spuse , ci chiar in realitate . Aici a încep totul , mi-am început drumul în viață și de aceea cred ca aici trebuie să mă întorc mereu , deoarce orice punct de plecare are și un punct de întoarcere . Nu știu cum văd țara noastră tinerii de la orașe , eu însă, trăind la sat am început să realizez că într-adevăr în Moldova se duce o viață grea ... aveam atîtea și totuși cîte nu ne-ajung . Populația emigrează din ce în ce mai mult și din acest lucru avem de suferit , tot noi tinerii , pot să spun că chiar în urma acestei emigrări am rămas fără profesor de chimie în clasa a XII ... profesorul anterior a părăsit profesia de profesor pentru un mod de viață mult mai bun , și-a ales să plece în străinătate la un alt tip de muncă , care deși nu este la fel de prestigios, este cu mult mai bine plătit . Alt profesor nu s-a găsit, așa că am fost nevoiți să continuăm anul de studii fără chimie . Și sunt sigură că cazuri de acestea se mai găsesc și în instituțiile școlare de la sat. Oare e chiar atît de greu să creeăm și aici la noi în țară niste condiții mai bune de lucru ? Unde vom ajunge , dacă vom continua să neglijăm acest lucru . Anul viitor am absolvi clasa XII și desigur am ales să fac și studii universitare , dar stau cîteodată și mă gîndesc dacă merită . Cunosc atîțea tineri deștepți de la mine din localitate care, deși au absolvit universitatea cu brio, nu pot să se angajeze la un lucru stabil , sau chiar dacă și au reușit să găsească un serviciu cît de cît decent , salariu este foarte mic , iar cheltuielile foarte mari ... într-adevăr unicul lucru care îți mai rămîne de făcut e să-ți faci bagajele și să te pornești în lumea mare să găsești un mod de supraviețuire . Jalnic , nu ? Aceasta însă este realitatea , un destin pe care ne așteaptă pe toți ,dacă nu vom începe să luăm măsuri în această privință .
Avem atîtea probleme pe care le întîlnim zilnic in plan economic și social și dacă ar fi doar acestea , dar mai este și problema transnistriană , care probabil este și unica pricină din cauză căreia au auzit și celelalte țări despre existenșța noastră .
Visul meu și posibil și al altor tineri de vîrsta mea e ca Moldova să adereze la Uniunea Europeană , cred că astefel multe din probleme noastre se vor reduce , vom avea accesibilitate la o altă lume și cred că astfel vom primi și noi un ajutor care poate va ridice acestă țară la un alt nivel de dezvoltare și la un alt mod de trai... Vom putea să ne simțim bine acasă , astfel tinerii nu vor mai fi nevoiți să emigreze în alte țări în căutarea unor locuri de muncă , astfel va întineri populația acestei țări , și de ce nu- poate se va și mări numărul populției . Sunt sigură că odata ce va adera Moldova la Uniunea Europeană va dispărea problema cu Transnistria , vom fi o țară unită așa cum a fost cîndva,căci nu degeaba scria același Vieru “Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.” Poate vor apărea noi locuri de muncă , se vor deschide noi interprinderi care va duce la dezvoltarea economiei și condiției de trai.Poate va fi respecată în sfîeșit și limba noastră oficială-limba romana,deoarece,, câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. » S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române , și totuși am ajuns în zilele noastre să ne stălmăcim limba vorbind rusa în țara noastră pentru a putea fi înțeleși.
Dar dacă și vom avea norocul să intrăm în Uniunea Europeană nu trebuie să uităm de rădăcini , de tradițiile cu care ne-am născut , și care trebuie să ne uremeze pe tot parcursul vieții , să nu uităm că suntem romani , iar neamul romanesc e sfînt .
Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată... Mică pe hartă , înghesuită între țări mari și dezvoltate , Moldova rămîne a fi țara cu cele mai multe probleme , țara agrară care depinde în foarte mare măsură de țările vecine , dar totuși țara cu cele mai frumoase tradiții și datini . Deoarece este o țară agrară și majoritatea populației se ocupă cu prelucrarea pămîntului în cultura populară tradițională , obiceiurile formează un capitol important , fiindcă întreaga viață a omului , munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații , relațiile cu semenii și cu întruchipările mitologice erau întrețesute cu obiceiuri . În folclorul nostru , unele obiceiuri au păstrat pînă astăzi forme ample de desfășurare , în care vechile ritualuri se îmbină cu acte ceremoniale , cu manifestări spectaculoase .Tradițiile acestei țări împodobită cu probleme rămîn a fi tezaurul cel mai important ,punctul luminos care dau un imbold oamenilor de a trăi bine și frumos .Acestea nu-s vorbe deșarte, deoarece am simțit fumosul tradițional cînd am organizat cu clasa o activitate extracurriculară,, La sat se naște veșnicia ,, Cît frumos există în sufletele noastre !Obiceiurile noastre trezesc omenescul în om. Alergăm dpă modernism și atunci cînd l-am aflat , ne dăm seama că nu sîntem noi înșine fără tradiționalism :fără Eminescu al nostru, fără lirismul lui Druță, fără patriotisml lui Vieru, fără acel plugușor rostit iarna la fereastră, fără acea horă încinsă pe maidanul satului, fără ...
Trebuie să vedem binele și frumosul în tot ceea ce ne înconjoară , să luptăm pentru o viață mai bună și mai frumoasă la noi acasă .Să batem și să cerem și sigur ni se va de deschide . Să facem tot posibilul să arătăm întregii lumi că “ se nasc și la Moldova oameni” .
Datoria noastră de neam e să continuăm să facem ce a făcut pînă acum înaintașii noștri , să vedem binele la noi acasă și să facem așa ca să îl vadă și cei din jurul nostru.Să scoatem răutățile de după colțuri și să semănăm în locul lor iubire .Să reînviem în noi spriritul patriotismului și să-l sprijinim dîrz pe cei patru piloni ai fericirii : NEAM , TRADIȚIE,GRAI ȘI PACE.
Oricît nu ar fi de dulce ademenirea de a ne lua zborul în lumea mare,oricît nu am rîvni să atingem culmile cunoașterii și descoperirii,oricum ne vom întoarce acasă...
“ Și vei tace lung cu mine
Cu văz tulbur și durut,
Casă văduvă și tristă
De pe margine de Prut. »
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu