nicicand departarile nu mi-au parut asa aspre si singure,pana nu am simtit aerul departe de casa...
ajunsa aici,simt un dor nebun sa vad zarea si soarele ce rasarea acasa...
straine imi sunt strazile,drumurile aglomerate,si singuri sunt pasi,care ar alerga grabiti spre drum ce duce spre casa...
rasar case mari,dar sihastre ,sunt sumbre si reci pentru mine ...privesc lumea,luminile ce apar dupa orizonturi izolate de ideile nocture si utopici...asteptam plecare,doream sa cunsoc oameni noi sa incep o viata noua,sa ma scald in libertare si sa simt gustul indepedentii...astazi cand am toate aceasta imi dau seama ca toate aceasta au dus la un singur lucru-singuratate...
cand arunc ochii spre orasul mic si trist imi vine-un gand...un gand frumos ..care alearga acasa!!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu