ne desparteste marea...


De cîte ori în noapte-am plîns,
Că tu era-i departe.
Erai străin în ochii mei,
Chiar de-mi stăteai aproape...

Cum ai făcut,cum de-ai putut
Tu să mă faci să sufăr.
Suntem străini acuma noi
Ca două flori de nufăr.

Cînd singură mă simt pe drum,
În parc sau pe alei
Mă rog în noapte pe ascuns
S-aducă ochii tăi.

Suflarea vîntului de mai
Cînd bate fin și lent
Era la fel ca brațul tău,
Cînd mă strîngeai la piept.

Acuma pașii tăi sunt nori
Și picură ca ploaia.
Suntem ca două maluri noi
Ne despărțește marea.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu