Zîmbesc sau plîng ,nici nu mai știu.
Păstrez hotarele păgîne.
Aștept apusul parcă vine
În parcul gol ce e pustiu.
Plecat-ai tu c-un zbor de vise
Ce n-au să se întoarcă iară.
Afară este primăvară
Pictată în imagini triste.
Pe buze parcă-ți simt suflarea
Și-amarul dulce din priviri,
E greu s-acceptăm schimbarea
Ținîndu-ne de rădăcini.
Și-atîtea vise azi de leagă
Și ne pierdem în amintiri.
Ne-nchide-n închisor tîrzii
Povestea ce părea că-i dragă.
Un zbor jertfim pentru cădere,
Un zîmbet cald pentru tristeți
Bătem la poarta bătrîneții
Cu fața tînără ce piere.
Nu vrem omagii pentru fapte,
Nu cerem calde-mbrățisări.
Dorim s-auzim urări
Ce s-au pierdut în bunătate.
E prea tîrziu pentru regrete.
Ne despărțește crudă viață
Pornim spre lumile de gheață,
Avînd pe față crude pete.
Adio-ți spun,adio-mi zici
Ne despărțim ca norii vara,
Căci parcă iar se lasă seara
La umbra unei stele mici.
De ce-am iubit?Ce întrebare?!
Ce rost acum să întrebăm?
Oricum iubirea-o să uităm
Și toate zilele-amare.
.
4 comentarii:
Dece nu scrii cu diacritice? Dece folosești ”k” în loc de ”c”?
ca asa imi place mie:P
Dacă tot faci un lucru, fă-l ca lumea. Astfel o să reușești mai multe în viață.
bun o sa tin cont de parerea ta
Trimiteți un comentariu