am cunoscut iubirea ...

am simtit iubire ,ce e iubirea ...e ceva ce simti usor apasand pe piept...o greutate placuta..cu gust de vanilie...care apoi devine amara si neagra...e un fir de iz ce-ti umple sufletul ,il face mai plin de viata...mai senin,mai colorat,ca apoi sa-l lese sec si mohorat.
si am simtit iubirea ,mi se parea ca e ceva pur,curat si infantil,ca e cea mai sincera si mai divina...da oare te poti simti impacat cu tine,atunci cand simti ca ea nu te umple de viata,nu te lasa sa plutesti spre ceea ce aspiri...te lasa cu un regret ca ar fi putut fi...si cu o dezndejde uriasa atunci cand vezi ca nu e capabila..sa fie oare asta ce cred...sau poate,nu?sau poate ar fi ea...dar nu e cea pe care o cauti...nu e ceea ce visezi...sau pur si simplu iubesti pe cineva...dar ai alaturi cu totul si cu totul alta persoana...esti aici doar trupeste,gandul si sufletul tau fiindu-ti cu totul in alta si cu totul alta parte....ar fi ceva...ar fi ceva..ceva ce nu se uita...ce ramane,neimplinit...dar va purta mereu numele de iubirea adevarata,deoarace nu a fost impartasita si nu a avut ocazia sa fie dezamagita ...auzi...e iubirea ceea la care visezi...dar kare niciodata nu o sa paraseasca statutul de "iluzie"deoarece ar putea sa dezamagreasca si sa doara...mai bine o lesi,sa doara acum,ca mai apoi sa-ti aduci aminte de ea ca de cel mai frumos lucru din viata ta ...